Cap. I

Bun probabil ca ati ajuns pe blogul asta de aici,si asta inseamna ca cel mai probabil stiti ca Femeia cu ruj rosu este un fel de roman,sa ii spunem poveste,roman suna prea pompos,la care eu lucrez de ceva timp.M-am gandit sa fac un blog separat pentru Femeia cu ruj rosu pentru ca asa e mult mai simplu.Asadat,lectura placuta,si,astept comentarii,critici,sfaturi,idei noi,orice.

M-am trezit azi-dimineata si am asteptat cateva minute.Am stat in pat si am asteptat apoi mi-am lasat picioarele sa alunece pe parchet.Am lasat fiorul acela rece sa ma strabata din varful degetelor pana in crestetul capului.Am alunecat usor,atipic pentru mine,eu cea care merge mereu apasat si dreapta,am alunecat spre bucatarie.Mi-am pus cafea.Cafea veche de doua zile si-apoi m-am intors in camera.Ceasul arata ora 10:22.

Am mers in baie,m-am privit in oglinda pret de cateva secunde.Eram frumoasa.Era prima data cand oglinda imi spunea ca sunt frumoasa.Am dat drumul la apa calda…era rece.Am ramas in fata oglinzii,apa era inca rece.M-am asezat langa cada.Inauntru era David,sau…cel putin,cel ce obisnuia sa fie David.Nici n-as fi spus ca era mort daca nu l-as fi ucis chiar eu cu o zi inainte.Asa e David,un barbat inalt,palid,cu un chip blajin,cu ochii mici,sagetatori.Adica…asa ERA David.Am uitat sa va spun,eu sunt Ella.Numele meu adevarat nu e Ella,dar toata lumea-mi spune asa de cand eram o copila,asa ca va veti multumi cu atat pentru moment.

Cum spuneam,David a fost si,sincer si asa,mort,este un barbat frumos.Mereu a fost.De-asta l-am iubit.L-am iubit pana la moarte,pana la moartea lui.Poveste mea si a lui David nu e atipica,e doar…tipica noua.Nici nu stiu daca am fost noi vreodata,sau doar eu si el.Oricum noi ne-am iubit,mereu,chiar si cand am spus ca ne uram.

Dar sa lasam povestea asta pentru mai tarziu,cum spuneam,in cada statea David,nu zacea,statea.Pentru mine David nu era mort nici atunci si nici acum.David a fost mereu o parte din mine,asa ca nu are cum sa moara.David moare cand eu mor.Logic,nu?

Stateam langa cada si ma intrebam “Oare cum o sa-mi fac dus daca David e aici?” am stat si m-am gandit ce pot sa fac.Si am facut ce era si normal sa fac.Am facut dus cu el.A fost mai mult o baie,oricum, a fost romantic.A fost  prima si singura data cand eu si David am facut baie impreuna,si stiti de ce?Pentru ca David era cel mai pudic om de pe Pamant.Asa ca m-am bucurat de fiecare secunda.Totusi,mi-as fi dorit macar sa poata scoarte un cuvant sau doua,as fi fost mult mai fericita,dar a fost bine si asa.Apoi, l-am lasat pe David sa se odihneasca in cada si am mers sa mananc.

A fost cel mai sec mic-dejun-pranz din viata mea.Eu nu stiu sa gatesc,adica,nu prea pot sa fac nimic,pentru ca mereu a fost cineva care a avut grija de mine,mama,apoi David,apoi…David si,David.Si acum,in ziua asta de Septembrie,blestemat 29 Septembrie,la ora asta insuportabila,11:58,eu sunt aici,in bucataria mea portocalie,mancand paine prajita veche,ramasa de cea facuta de David ieri,si unt de arahide atat.Ah da si cafeaua mea veche de doua zile.Singurul lucru pe care stiu sa il gatesc este cafeaua.Amara,fara zahar.Puternica,tare,aromata,cu miros intepator.Mereu am baut cafeaua asa.Cafeaua e facuta ca sa-ti trezeasca simturile,asa ca trebuie sa fie tare.

Ah…de-ar fi si David aici,la masa noastra de un verde orbitor.

….